Video: Cum poți vorbi de rău despre un restaurant dacă nu plătești?
2024 Autor: Cody Thornton | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-16 12:43
Iubitori de critici sincere, muşcatoare, însetate de sânge, pseudonime ale infamei „slating”? Ei bine, asta sa terminat.
Acest lucru a fost anunțat de „Ziarul” afirmând fără teamă de negare că slating-ul este acum „în afara meniului”.
După diverse articole de Dissapore sul dreptul sacrosant de a critica chiar și în ceea ce privește locurile și restaurantele considerate de neatins, ceva trebuie să fi sosit la Milano din părțile din via Negri (casa ziarului) care, cu un articol inspirat - să spunem asta - la niște postări recente ale lui Dissapore (identificate drept „una al celui mai cunoscut blog de gătit „dar nu citat direct, o întoarcere în trecut, s-a făcut în 2005) confirmă că da, critica alimentară negativă, cel slating, e frumoasă și moartă.
A dispărut, dizolvat, evaporat. A dispărut cu viteza jurnalistului mercenar care periază dezinteresat preparatul oferit de restauratorul viclean în căutarea vizibilității mediatice și a criticilor încurajatoare aferente. Derubricate de la o bandă de prostituate gata să se vândă pentru o carbonară deconstruită sau un gălbenuș de ou prăjit.
Sau cel puțin, așa s-a întâmplat „înainte”.
Adică înainte - din nou conform ziarului de autoritate - apariția unui obișnuit în ultimele postări ale lui Dissapore, bunul Federico Effe Ferrero, care a avut prea mult spațiu în ultima perioadă din cauza meritului incontestabil de a fi spus din gură ce credea despre două restaurante cu stele (Enoteca Pinchiorri și Uliassi), inclusiv cu defecte și neajunsuri.
Ziarul se lansează apoi într-o disertație filozofică despre profesia de critic alimentar, concentrându-se pe o anumită categorie, cea a critic vândut, categorie care astăzi, potrivit ziarului, pare să fie depopulată în detrimentul acelei, pur și intact, de critic independent.
Și pentru a-și susține gândirea, ziarul milanez implică două nume cunoscute: Valerio Visintin, „Criticul mascat al Corriere della Sera care se plimbă prin restaurantele italiene acoperit cu cagoua și pălărie ca să nu-i cunoască nimeni identitatea” și Paolo Marchi, jurnalist și creatorul congresului de gătit Identità Golose.
„Ei bine, este o problemă de independență” – afirmă Marchi – sunt piesele furate pe web, năpădurile, reclamele. Sunt invitații, care nu exista înainte, și cum poti vorbi de rau pe un restaurant in care nu platesti? ”.
Prin urmare, se pare că problema neglijenței încurajatoare a recenziilor gastronomice moderne este acolo: în invitatii gratuite. În obiceiul nepotrivit al restauratorilor de a oferi mese gratuite pentru a intra în bunăvoința criticului de serviciu precum și în obiceiul și mai rău al acestuia din urmă de a accepta.
În realitate, este greu de crezut că problema e tot acolo, în simplul fapt de a nu plăti nota și de a nu renunța la finanțe, deși problema economică, pentru cei care exercită profesia de critic alimentar, este cu siguranță nu sigur.secundar.
Criticul alimentar profesionist, de fapt, nu seamănă cu amatorul pompos care merge o dată pe an la restaurantul cu stea și se simte competent dacă scuipă pe el și îl batjocorește pe TripAdvisor: nu, omagiază mai mulți localnici din vizita sa (așa cum indică Dissapore aici), oferind lovituri grele bugetului cuiva și, prin urmare, este „de înțeles” că un mic ajutor sub forma unei mese oferite cu amabilitate poate fi apreciat de majoritatea.
Problema este, însă, alta, și este de tip „deontologic”, aka corectitudine profesională de la bun început: eu, critic alimentar, pot rămâne lucid și obiectiv atunci când nu irosesc sute de euro din ai mei. buzunar pentru o masă de top, și când, în plus, sunt onorat cu simpatie, cordialitate, prietenie (asemănătoare), în câte comoditate?
Pot, oricât de sincer din punct de vedere intelectual, deși conștient că poate fi o punere în scenă pricepută care vizează o recenzie favorabilă, să fac o măturare curată a tuturor pentru a scrie că fileul a fost copt prea mult sau că serviciul a lăsat de dorit?
Nu și dintr-un motiv simplu: pentru mine, oaspete distins ca înarmat cu un stilou, dar mai ales cu o urmărire discretă sau chiar considerabilă a vizibilității mediatice, fileul va fi întotdeauna servit gătit la perfecțiune, iar serviciul se va arăta mereu maximul.
Nu va fi așadar greu să fiu detașat, imparțial și obiectiv, rămânând sincer și cu conștiința curată, întrucât recenzia pozitivă va corespunde în mod necesar adevărului obiectiv al lucrurilor și al tratamentului care mi-a fost rezervat.
Este evident atunci că, după cum relatează articolul, se expiră în critica unei maniere obsechioase, servile, într-o mare de dezolare în care până și cea mai mică voce discordantă, precum cea a lui Ferrero, este percepută ca o voce care strigă în desertul.
Dar chiar ar fi suficient sa nu accepti invitatiile infame pentru a putea face o recenzie obiectiva a unui loc, chiar ar fi suficient sa vizitezi restaurante si trattorie anonim, ca un client „obisnuit” pentru a da un verdict sincer, obiectiv si de incredere?
Recenzia negativă a lui Visintin care urmărește deschiderea unui nou restaurant sau pizzerie nu face de acum parte dintr-un scenariu cunoscut dinainte?
Lumea criticii alimentare pare fără speranță, iar articolul se încheie concis afirmând că „nu mai este nevoie de critică la masă”.
Totuși, în această mare întunecată de dezgustă umană și servilism ieftin (ca să spunem așa), pot fi găsite în schimb niște sclipici de „curaj și autonomie de judecată”: pot purta haine necunoscute sau liniștitoare, pot fi tineri sau experimentați, provin din web sau media tipărită.
Poate că ei vor fi cei care vor reda strălucirea și demnitatea celei mai la modă și inutilă profesie din lume: cea de critic alimentar. Problema este să-mi dau seama cine sunt.
Aici, cine sunt ei?
Recomandat:
Cronicile de gheață: Otaleg! Se deschide la Roma, înghețata-acvariu despre care toată lumea va vorbi
Roma, capitala înghețatei, nu plouă pe asta. Și în afară de nebunul Ermanno di Pomponio, al cărui magazin Neve di Latte continuă să fie templul înghețatei în oraș, meritul îi revine lui Claudio Torcè, care a ieșit din magazinul/laboratorul său de la Eur în via dell'Aeronautica grozav. înghețată și producătoare de înghețată grozave. […]
Dacă nu-ți plătești factura la restaurant în New York, te arestează la Roma, ești achitat
Ceea ce urmează să citești nu este o glumă. Jur. Nu este o dimineață aruncată între o provocare și alta. Nu. Toate adevărate. August 2012. Opt tineri de douăzeci de ani din Torre del Greco iau cina la restaurantul L’Esquilino, în via Cavour din Roma. Mănâncă brânză și piper, carbonară și coadă de bou, beau vin spumant. La momentul de […]
Despre ce vor vorbi bucătarii și ce vor găti la Identità Golose 2014
Identità Golose începe duminică, ediția a zecea, congresul italian de bucătărie de autor conceput de Paolo Marchi. Incredibil, dar adevărat, se pare că de data aceasta nu vom fi infestați de zăpadă, un tovarăș de susținere al fiecărui an. Pentru unele teste de turnesol ale „societății bucătarilor” și dictatura lor uluitoare, pentru alții un nespus de triumf al plăcerii gustative, nu mă tem de negare […]
Alimentația corectă: alimente care protejează împotriva cancerului, putem vorbi despre asta?
A fost odată ca niciodată cel de nenumit. Se numea cancer, dar Oriana Fallaci l-a descris ca fiind altceva decât ea însăși numindu-l „extratereștrul”. Apoi istoria medico-științifică a ultimilor ani, cu Umberto Veronesi trasând (vă place sau nu) liniile directoare ale unei mișcări care își găsește bastionul în prevenție. În prevenirea care ne afectează viața de zi cu zi, incluzând evident […]
Pizzerii Roma: și chiar și astăzi am găsit o modalitate de a vorbi despre Gabriele Bonci
În nord nu plouă. În sud să nu mai vorbim. Nostalgia a rămas chiar în partea de vest a Romei. Totuși, net de banalitățile vremii, voi, romanii, să știți că aspirați la camera frigorifică pentru că în birou aveți aparate de aer condiționat bune: vă întoarceți cu entuziasm chiar dacă este căldură bestială când destinația este Pizzariumul (reînnoit). Pentru […]